Participarea cetățenească

Participarea cetăţenilor reprezintă astfel una dintre cele mai importante resurse, un instrument important în activităţile administraţiei publice de dezvoltare socio-economică locală, imprimând calitate şi legitimând procesul decizional prin suportul acordat, atât în conceperea, cât şi în implementarea programelor şi strategiilor de dezvoltare locală. Oamenii sunt mult mai înclinaţi să susţină deciziile şi programele la realizarea cărora au participat. Pe de o parte, înţeleg aceste decizii sau Conceptul de participare cetăţenească se bazează pe necesitatea consultării cetăţenilor şi exprimarea de către aceştia a opiniilor în legătură cu deciziile care se adoptă la diferite nivele şi de care ei pot fi afectaţi în mod direct sau indirect.

Într-o comunitate sănătoasă, cetăţenii participă la procesul de luare a deciziilor de interes public, informându-se cu privire la problemele care îi afectează, solicitând autorităţilor să adopte măsurile pe care ei le consideră de cuviinţă şi participând efectiv la punerea în practică a deciziilor luate. Prin urmare, „participarea cetăţenească este procesul prin care preocupările, nevoile şi valorile cetăţenilor sunt încorporate procesului administraţiei publice locale de luare a deciziilor. Există două direcţii de comunicare (între cetăţeni şi administraţie), cu scopul general de îmbunătăţire a deciziilor (administraţiei publice locale) susţinute de către cetăţeni”.

Pentru a înţelege importanţa participării cetăţeneşti în activităţile şi deciziile administraţiei publice locale, se poate porni de la ideea de bază, conform căreia participarea conferă calitate guvernării, iar o bună guvernare poate aduce investiţii, afaceri profitabile, resurse financiare, toate acestea contribuind la dezvoltarea economică locală.Implicarea cetăţenilor poate suplini atributele organelor guvernamentale în ceea ce priveşte controlul şi metodele de constrângere şi astfel se economisesc bani şi timp pentru autorităţi. Se poate îmbunătăţi performanţa şi imaginea instituţiilor democratice, reducând clientelismul şi corupţia. În acelaşi timp, administraţia publică locală va fi pregătită să împărtăşească informaţiile într-o manieră onestă şi clară, încurajând cetăţenii să-şi exprime opiniile, pentru a influenţa deciziile sale şi, în acelaşi timp, cetăţenii vor înţelege drepturile şi obligaţiile care le revin şi vor fi pregătiţi să lucreze onest şi constructiv pentru a asista reprezentanţii administraţiei publice locale în rezolvarea problemelor.programe, iar pe de altă parte sunt implicaţi afectiv şi doresc succesul acestora.

Participarea cetăţenilor la procesul de adoptare a deciziilor într-o democraţie cu tradiţie este un proces gradat, care presupune parcurgerea anumitor etape. Aceste etape se suprapun peste cele două niveluri de participare, ca parte a unui model ideal de implicare a cetăţenilor.

Primul nivel al participării este informarea, care presupune eforturi atât din partea cetăţenilor, cât şi din partea administraţiei locale. Administraţia publică este obligată să emită informaţii către cetăţeni, privind activitatea şi planurile sale, pentru ca aceştia să poată înţelege direcţiile prioritare ale politicii administrative a aleşilor locali.

Al doilea nivel se referă la consultarea cetăţenilor, aceasta fiind acţiunea autorităţilor pentru identificarea necesităţilor cetăţenilor, pentru evaluarea priorităţilor unor acţiuni sau colectarea de idei şi sugestii privind o anumită problemă.

O altă abordare

                           De ce să participam la viața comunității?

   Problema implicării sociale nu e nouă.Din păcate,trecerea anilor n-a reuşit să o rezolve.  

Îmi amintesc că,mic fiind,am găsit o carte de citire dintre războaie.Votul universal abia se acordase,şi lumea nu înţelegea de ce trebuie să voteze.Eu cred că şi acum suntem în pragul unei schimbări tot atât de mari precum a fost votul universal.Trebuie să învăţăm să ne implicăm.

    De ce să mă implic?Singur n-o să pot schimba nimic.Şi dacă toţi vom gândi aşa? Ce-ar fi să renunţăm încă dinainte de a începe să facem ceva?Din păcate atitudinea aceasta este cea mai răspândită în rândul oamenilor.Vorba românului:,,Lasă mă,că merge şi-aşa’’.Să nu uităm că şi schimbarea pleacă de la cineva.De la un om,ca mine şi ca tine.O persoană care a crezut că poate schimba ceva.Şi din curajul unei persoane a venit schimbarea. Desigur,e foarte greu să schimbi ceva singur..Dar schimbarea trebuie să pornească de la cineva.De ce să nu fiu eu acela?

   Şi totuşi mă tem.Nu am experienţă,şi mi-e frică de reacţia celorlalţi.Din păcate , România e plină de oameni care încearcă să-şi ascundă propria incompetenţă ironizănd iniţiativele celorlalţi.Să nu uităm că o comunitate nu e alcătuită doar din astfel de oameni. Cel mai important membru al comunităţii sunt eu.Dacă mă implic,o fac şi pentru mine. Poate că nu direct,dar efectele mă vizează şi pe mine.Mă bucur şi eu de un oraş mai frumos,de un mediu de viaţă mai paşnic.Schimbarea o fac nu doar pentru mine,dar şi pentru mine.Eu consider că trebuie să te implicit în viaţa comunităţii în primul rand pentru tine.Fără egoism,fără ipocrizie,încercând să te ajuţi singur ajutându-i pe cei din jur

    Un alt motiv în favoarea implicării este că,din nefericire,România nu are încă resursele pentru a creea o lume mai bună pentru noi toţi,locuitorii ei.Sunt multe lucruri care nu sunt aşa cum am vrea să fie.Şi de cele mai multe ori,fără implicarea noastră,aşa vor şi rămâne. Iată de ce trebuie să mă implic:ca să găsesc soluţii,şi să rezolv probleme care ne afectează pe toţi.Implicându-ne,putem găsi soluţii pentru problemele noastre.Şi mult mai mult decât atât.Implicându-ne activ în viaţa comunităţii,vom contribui la formarea unei comunităţii armonioase, vom creea un mediu mai bun pentru noi toţi. Nu mai putem aştepta ca problemele noastre să fie rezolvalte de altcineva,de stat sau de autorităţile locale.E timpul să acţionăm împreună pentru binele tuturor.

    Şi aici este un punct fierbinte.Atitudinea românului,după un secol sub fanarioţi şi încă o jumătate sub comunişti,a devenit una pasivă,nepăsătoare.Fiecăruia îi pasă doar de problemele proprii.De ce să curăţăm spaţiul din spatele blocului,când eu nu am vedere pe partea aceea,şi deci nu mă deranjează?Ceea ce nu a înţeles încă lumea este că nu doar vecinul,primarul,sau necunoscutul de la alt bloc fac parte din comunitate.Problemele comunităţii sunt şi ale mele.Şi implicându-mă în viaţa comunităţii, creez un mediu mai plăcut pentru mine,dar nu numai.E timpul să înţelegem că nu mai putem aştepta ca alţii să vină şi să facă ceea ce noi nu vrem să facem.Nu trebuie să mai aşteptăm cu mâna întinsă spre autorităţi în probleme care ne privesc în primul rand pe noi,şi pe care le putem rezolva singuri.Trebuie să înţelegem că schimbarea poate şi trebuie să vină în primul rând de la noi,oamenii care suntem cei mai interesaţi să o aducem.

    Prin implicare nu putem facem minuni.Dar implicându-ne,putem aduce o părticică din lumea la care visăm,chiar aici,lângă noi.Să fim noi înşine schimbarea pe care o dorim de la ceilalţi!

De ce să ne implicăm?

 De ce sa participam la viata comunitatii?

Pe conturul sters al realitatii ne asternem un parcurs existential ce-l inghesuim parca in umbra vietii noastre inguste. Nu avem o scena a succesului caci pastram un zambet

ingaduitor si lasam paienjenii sa-si teasa panza nestingheriti. Eliberam doar, din cand in cand, o indignare generala si cotrobaim prin constient dupa o cutezanta uitata. Suntem lucizi in luarea deciziile noastre, dar refuzam adesea sa ne scuturam din somnolenta in care ne aduc ceilalti.Si, totusi, stim ca vulnerabilitatea ne arata ca nu am decazut pana acolo unde sa suportam orice.

Avem momente cand ne pasa chiar si de amanunte de mult uitatem, insa avem momente cand nu izbutim sa zarim nici macar persoana noastra. Cu toate acestea, ne lipseste forta cu care sa maturam cu privirile salile intregi in care fiecare membru se epuizeaza pentru comunitatea sa.

Invatam adesea ca, daca avem un mers ghemuit, nu riscam nimic, insa pierdem puterea de a ne inalta. Ramanem cu aceleasi retineri ruginite de o vreme care ne depaseste parca prea usor. Astfel, clocotim in dorinta de a sti unde ne indreptam, dar ramanem doar cu privirea pironita spre intrebare.

Revolta nu exista atata timp cat nu exista implicare. Caci altfel, contemplam o victorie ce nu ne apartine. Alegem sa privim descumpaniti o decizie ce ne prabuseste, insa nu rasturnam perspectivele- ci doar ne conformam.Sau poate mai aspru: tindem spre o epuizare precoce invocand impedimente si intorcem fata de la ce sa petrece in jurul nostru.

Furisam insa o privire spre mirajul satisfactiei. Deschidem larg ochii cand totul se indreapta spre soare si ne lasam sufletul sa rada copilaresc. Stim ca doar impreuna o piesa de teatru depaseste bariera repetitiilor. Invatam incet sa culegem roadele fiecarei decizii sau sa scuturam buimaci cand norii ne surad meschin. Adunam insa fiecare experienta si asteptam aparitia unei noi himere.

Si, totusi,  se spune ca sunt momente , care nu imbatranesc si nu mor, pe care dintele vremii nu le musca, cel putin in marginile vietii noastre. Importanta lor e esentiala caci sunt momentele pe care le imortalizam prin participarea noastra la ele. Indraznim atunci sa fortam o miscare de continua pendulare, ravnind parca la hipnotizarea unui viitor. Stim ca e vremea in care mainile crispate ating certitudinea si invaluiesc prioritatile fiecaruia dintre noi. Nimic nu se strabate cu o minte tocita de indiferenta, insa multe isi gasesc schimbarea in fosnetul implicarii.

Zarim stangaci si tragerea cortinei cand dupa fiecare rascolire in cautarea unei solutii am dat de lamuriri, satisfactii si compensari.  Infruntam in cele din urma si riscul ratacirii in anonimat, caci  amagim si bruma de echilibru ce parea necrutatoare. Definindu-ne, asadar,  identitatea in raport cu viata comunitatii implicarea devine o prioritate pentru fiecare dintre noi.